Fugi, Rabbit (şi toată seria pe care o deschide) reprezintă o parabolă a alienării în universul postindustrial, publicarea sa în română căpătând, încă din 2008, cu un an înaintea morţii scriitorului, o neaşteptată legitimitate culturală în contextul prezentului.
Seria epică dedicată de John Updike faimosului personaj „Rabbit” - serie formată din patru romane şi o nuvelă - are măcar două funcţii majore în istoria literară americană din ultima jumătate de secol. În primul rând, a consolidat poziţia de corifeu al prozei de peste Ocean pentru autorul Vrăjitoarelor din Eastwick: Updike (dispărut în 2009) este un clasic al literaturii contemporane, primind nenumărate premii şi distincţii, de la National Book Award, până la Pulitzer. În al doilea rând, romanele amintite - publicate la un deceniu distanţă unul faţă de celălalt, pe parcursul a cincizeci de ani - oferă o imagine fidelă a mişcării ficţiunii americane dinspre modernitate către postmodernitate. Seria „Rabbit” constituie, de aceea, cu virtuţile sale estetice numeroase şi, desigur, (şi) cu puţinele ei scăderi (la o privire exigentă, se pot contabiliza şi acestea), un crâmpei fundamental din cultura americană actuală, peste care nici un istoric literar serios nu are cum să treacă.
Primul roman al şirului - Rabbit, Run/ Fugi, Rabbit -, apărut în Statele Unite în anul 1960, a fost tipărit la Humanitas în traducerea excelentă a doi profesionişti redutabili - Antoaneta Ralian şi George Volceanov. Povestea ne introduce în biografia ficţională a protagonistului (Harry Angstrom - poreclit „Rabbit”/ „Iepure”, datorită abilităţilor lui sportive: eroul a jucat baschet în liceu, câştigând o oarecare popularitate locală în Brewer, Pennsylvania). Existenţa sa va fi urmărită, în celelalte volume ale seriei, pe durata a jumătate de veac. Romanul de deschidere se focalizează însă doar pe tribulaţiile personajului într-un interval de trei luni. Rabbit are douăzeci şi şase de ani acum şi trăieşte din amintirile apuselor lui succese sportive. Prizonier în mariajul cu Janice (alcoolică şi însărcinată), tată deja al unui băieţel de doi ani (Nelson), vânzător mărunt de articole de bucătărie şi etern îndatorat financiar unor socri nemulţumiţi, el experimentează sentimentul de ratare şi umilinţă, caracteristic bărbatului american din prima jumătate a secolului trecut (bărbat copleşit de rutina şi insignifianţa vieţii de suburbie). În urma unui impuls spontan, Harry îşi părăseşte familia, conducându-şi maşina spre sud, pe parcursul unei nopţi întregi de reverii iraţionale.
În zori, trezit la realitate, Rabbit revine în Brewer, dar nu se întoarce acasă, preferând să meargă la fostul său antrenor şi, apoi, în apartamentul lui Ruth Leonard, o prostituată instabilă emoţional, cu care începe o relaţie. Drama lui Rabbit rămâne una a înstrăinării, pe fondul unei societăţi compulsiv consumeriste, tot mai insensibilă la nevoile spirituale ale individului. Eroul e un adolescent întârziat, inapt pentru asumarea oricărei responsabilităţi şi, implicit, pentru intrarea în profilul psiho-moral al adultului. În ciuda faptului că se întoarce la Janice atunci când ea naşte (o fată, Rebecca) - (şi) datorită medierilor făcute de pastorul episcopalian Eccles -, Rabbit păstrează o spaimă constantă pentru rigorile vieţii sociale (chiar numele lui este elocvent - „Angstorm” -, un compus german între „frică” şi „impuls”), fugind din nou (a doua sa plecare are consecinţe tragice: într-o criză de alcoolism, Janice îşi ucide accidental fetiţa, înecând-o în cadă). Mai mult, aflând că şi Ruth e însărcinată, Harry nu mai reuşeşte să ia nici o decizie şi dispare simbolic în final (îl revedem, la diferite vârste, în Rabbit Redux - 1971, Rabbit is Rich - 1981, Rabbit at Rest - 1990 şi Rabbit Remembered - 2001, fugind şi revenind de/la el însuşi, într-o tensiune patetică a imposibilităţii de adaptare). Fugi, Rabbit (şi toată seria pe care o deschide) reprezintă o parabolă a alienării în universul postindustrial, publicarea sa în română căpătând, încă din 2008, cu un an înaintea morţii scriitorului, o neaşteptată legitimitate culturală în contextul prezentului.
Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi
