Pe 29 iunie 1098, la Huțani, în județul Botoșani, avea loc cel mai grav accident din istoria României. Un autobuz care circula pe ruta Suceava - Botoșani s-a răsturnat de pe un pod într-o mlaștină adâncă. În urma acestui acident au murit 48 de oameni, restul de 35 de pasageri fiind răniți.
Autobuzul era plin cu muncitori navetiști, angajați la o fabrică din Suceava. Fiind zi de sărbătoare, autobuzul era supraaglomerat. Cu toate că mașina avea o capacitate de 40 de locuri, șoferul a îngrămădit în vehicul 83 de pasageri. După ce a trecut de podul peste Siret, în drum spre Huțani, la un moment un cauciuc a explodat, iar, autobuzul arhiplin a ieșit de pe șosea, a rupt balustrada unui pod și s-a răsturnat de la circa șase metri înălțime într-o mlaștină adâncă.
Din cauza greutății, autobuzul s-a scufundat în mâl, toți cei 83 de oameni văzându-se prinși într-o capcană a morții. Cei mai mulți nu au mai reușit să iasă la suprafață și au murit înecați. Numai 35 de călători au reușit să supraviețuiască.
Crucile de la Huțani. Foto: botoșăneanul.ro
Cele 48 de cadavre au fost scoase din baltă, abia după două zile. Morţii au fost urcaţi în camioane şi duşi la spitalul orăşenesc Botoşani. De aici au fost oferiţi familiilor fără explicaţii, în tăcere şi fără onoruri. Șoferul autobuzului și-a pierdut și el viața în accident, așa că nimeni nu a mai răspuns pentru tragedia de atunci.
În schimb, mlaștina a fost acoperită cu pământ, autoritățile încercând să șteargă orice urmă. Iniţial, șoferul ar fi reuşit să iasă din mlaștină, dar s-a aruncat din nou să îşi salveze propriul fiu, care se afla în autobuz.
Presa vremii nu a mediatizat cazul, în publicațiile comuniste menționându-se doar că un autobuz ce se deplasa de la Suceava spre Botoşani a fost implicat într-un accident rutier, fără a se preciza nimic despre victime, o practică obișnuită a acelor vremuri. Abia după Revoluția din 1989 rudele celor decedați au reușit să pună cruci în memoria celor care și-au pierdut viața în accident, pe unul dintre stâlpii podului fiind montat și un panou pe care au fost menționate numele tuturor victimelor.
Autoritățile au închis rapid dosarul, considerând că principalul vinovat este șoferul autobuzului. Nu s-a dat nicio atenție faptului că anvelopa care a explodat era uzată. La vremea respectivă era o obișnuință ca autovehiculele să utilizeze anvelopele până mult după depășirea nivelului de uzare normală. A fost impusă forțat o secretomanie totală, iar șoferii au fost obligați să nu relateze nimic despre ceea ce s-a întâmplat.
Citeste si:
