Romania
This article was added by the user . TheWorldNews is not responsible for the content of the platform.

Zonele „albastre”, locurile unde trăiesc cei mai longevivi oameni de pe planetă

Cele cinci zone albastre, identificate de exploratorul Dan Buettner, cel care a descoperit și a studiat aceste locuri parcă rupte din Rai, sunt Insula Ikaria din Grecia, Peninsula Nicoya din Costa Rica, Okinawa (Japonia), Loma Linda din California și  Sardinia (Italia). Iată care sunt obiceiurile culinare comune ale locuitorilor acestora.

Regula 95/5. Alimentația este bazată în proporție de 95% pe plante - legume, verdețuri, leguminoase, cereale și fructe - asezonate cu ulei de măsline, ierburi și mirodenii. Carnea ar trebui mâncată așa cum mâncăm torturile - când sărbătorim ceva. O porție n-ar trebui să fie mai mare decât un pachet de cărți de joc, o dată sau de două ori pe săptămână. Carnea procesată (gen mezeluri) trebuie evitată, preferând-o pe cea care provine de la animale ce pasc singure, a căror carne este mai bogată în acizi graşi Omega 3.

Consumul de pește. În zonele albastre aflate în apropierea apelor oceanice, peştele este o componentă de bază a alimentației. În cea mai mare parte a acestor zone se consumă sardine, anşoa și cod, peşti care nu sunt expuşi la un nivel crescut de mercur sau alte chimicale. Peștele este recomandat de maximum trei ori pe săptămână, în porții nu mai mari decât o palmă.

Puține lactate și ouă. La nivel global, circa 70% din populație încetează să mai producă lactază, enzima necesară digerării lactozei din lapte, după stadiul de sugar. Totuşi, produsele din lapte de capră, mult mai bine suportate de sistemul digestiv, sunt des întâlnite în dieta locuitorilor din Sardinia şi Ikaria. În ceea ce privește calciul, locuitorii zonelor albastre îşi iau acest mineral mai mult din plante. Cât despre ouă, trei pe săptămână constituie maximumul.

Fasole în fiecare zi! Fasolea este elementul comun al acestor zone albastre: cea neagră - în Nicoya, soia - în Okinawa, lintea, năutul şi fasolea albă - în zona Mediteranei. Boabele de fasole conțin proteine de calitate și foarte puține grăsimi și sunt o excelentă sursă de fibre. Ele au cea mai mare cantitate de nutrienţi pe gram - mai mare decât orice altă plantă de pe planetă. O cană din oricare aceste sortimente în fiecare zi, preparată după cum vă place, ar trebui să fie nelipsită.

Cât mai puțin zahăr. Alimentele cu mai mult de 8 grame de zahăr trebuie evitate. Dulciurile trebuie consumate doar la ocazii speciale, iar îndulcitorii artificiali excluși complet din dietă. Centenarii din zonele albastre folosesc mierea ca îndulcitor și mănâncă ocazional desert, cu prilejul anumitor sărbători.

Un pumn de nuci pe zi. Migdale, fistic, nuci, alune, semințe de floarea-soarelui și de dovleac, nuci braziliene și arahide, consumate pe rând. De evitat cele trase în zahăr.

Pâine, dar nu de orice fel. Pâinea este aliment de bază în cele cinci zone albastre, însă nu cea pe care o cumpărăm zi de zi. Pâinea 100% din cereale integrale și cea din aluat dospit autentic, ce conține culturi active, sunt de preferat. Și nu mai mult de două felii pe zi.

Mâncare naturală și integrală. În engleză, există un joc de cuvinte interesant, care are la bază cuvântul plant - fabrică/ plantă: „If it’s manufactured in a plant, avoid it. If it comes from a plant, eat it - Dacă este făcut în fabrică, evită. Dacă provine dintr-o plantă, mănâncă”. Cam acesta ar fi principiul după care se ghidează locuitorii din cele 5 zone albastre.

Apa și ceaiurile. 6-7 pahare de apă pe zi sunt necesare, dar apă curată. Locuitorii din Okinawa beau mult ceai verde, recunoscut pentru faptul că reduce riscul bolilor de inimă şi mai multor forme de cancer, iar cei din cei Ikaria beau ceai de rozmarin, salvie sălbatică şi păpădie, plante cu proprietăţi antiinflamatorii. Cafeaua neîndulcită își are și ea locul într-o dietă sănătoasă. Un pahar sau două de vin roșu - mai ales atunci când e integrat unei diete bazate pe plante - poate fi o idee bună pentru majoritatea oamenilor.

Specificul fiecărei zone albastre

- Peninsula Nicoya din Costa Rica. Specific este faptul că se consumă mult porumb, dar și pește și papaya. Ca principiu, ce își cresc în grădină, asta mănâncă. Oamenii petrec mult timp în natură și se bucură de fiecare clipă.

- Okinawa, Japonia. Locuitorii de aici trăiesc conform principiului Ikigai, în câteva cuvinte, motivul de a te trezi dimineața. Iar răspunsurile centenarilor japonezi sunt simple și uluitoare pentru noi, cei obișnuiți cu agitația permanentă: Mă trezesc dimineață ca să dansez sau Mă trezesc dimineață ca să salut școlarii care trec prin fața casei mele ori Mă trezesc dimineața ca să privesc grădina. Dieta bazată pe producția propriei grădini, algele și peștii din mare, precum și odihna de amiază completează o viață simplă, sănătoasă și veselă.

- Loma Linda, din California, SUA. Într-o țară invadată de hot-dogi, hamburgeri și cartofi prăjiți, există totuși și o zonă albastră. Specificul ei? Fiind adventiști de ziua a șaptea, trăiesc conform principiilor biblice, ca pe timpuri: muncă fizică, legume, puțină carne, zero zahăr, zero fumat, zero alcool.

- Sardinia, Italia. Oamenii de aici trăiesc din ceea ce cultivă. Spre deosebire de alte zone albastre, în Sardinia se bea mult lapte și se consumă lactate. Însă acesta e preponderent de capră și de oaie. Dieta lor e completată de multe leguminoase, ierburi, frunze verzi, produse proaspete și puțină carne. În plus, relieful muntos îi obligă pe oameni la mișcare.

- Insula Ikaria din Grecia. Locuitorii își cultivă singuri legumele, fac efort fizic, cresc animale, pescuiesc, dar consumă foarte rar carne. Cea roșie, de exemplu, se mănâncă doar de sărbători. Printre secretele longevității se afla laptele de capră, grădinăritul, ritmul relaxat al vieții, petrecerile, dar și faptul că oamenii se ajută unii pe alții, sunt uniți și apropiați.

Dan Buettner, exploratorul care a studiat aceste zone

Noțiunea de Zone Albastre a fost propusă de Dan Buettner, explorator, educator și scriitor, prin intermediul unui articol publicat în National Geografic  - „Secretele unei vieți lungi”. Conceptul se bazează pe cercetările din domeniul demografiei întreprinse de Gianni Pes și Michel Poulain, cu care Buettner a colaborat ulterior pentru a-l lărgi și rafina.