Romania
This article was added by the user . TheWorldNews is not responsible for the content of the platform.

Uimitorul concurs de arhitectură (3)

Nu a trecut multă vreme de la stabilirea echipei câştigătoare a concursului internaţional de arhitectură din proximitatea pieţei Palatului Culturii. Interesul pentru soluţiile realizate s-a stins. Probabil, echipa câştigătoare UNStudio lucrează deja la proiect, la documentaţiile pentru avizare, aprobare, autorizare. Discuţii mai mult sau mai puţin constructive vor mai fi, mai ales în momentele de consultare publică a planului urbanistic zonal ce va fi realizat cu această ocazie.

Comentariile, dialogul pe această temă n-ar trebuie să înceteze. Deunăzi, un cunoscut colecţionar de artă din Iaşi, medic, se arăta foarte mirat de sărăcia ideatică a avalanşei de construcţii noi realizate în ultimii treizeci de ani şi mă întreba ce este de făcut, ce soluţii sunt pentru ca oraşul idee, oraşul colinelor să nu-şi piardă cu totul puterea tradiţională de a impresiona.

În primul rând, pentru fiecare ieşean, imaginea esenţă a oraşului este diferită. Nu mai putem vorbi de mult timp de idei comune, mai bine zis comunitare, de atitudini şi repere comune. În consecinţă cearta este inevitabilă. Dar cearta în sine nu este un fenomen negativ dacă are un sens, un rost, dacă duce la coagularea unei mişcări culturale specifice Iaşului. Din păcate nu putem vorbi de aşa ceva, dimpotrivă, din ce în ce mai mult noile investiţii stârnesc scandaluri. În timp ce revistele culturale, ziarele, televiziunile şi radiourile locale, internetul, enclavizează interesele pe grupuri din ce in ce mai restrânse. Marile idei, principiile esenţiale, îşi pierd astfel puterea de influenţă întrucât personalităţile oraşului nu mai au rolul cuvenit în mulţimea de voci zgomotoase, fără conţinut. Prin urmare în peisajul acesta de zgomote, o mişcare culturală profundă pare imposibilă.

În al doilea rând, nu s-a discutat, nu se discută în adâncime, valoarea de oraş a Iaşului. Frumuseţea lui nu este compusă dintr-un muzeu de monumente. De altfel nici unul dintre monumentele de arhitectură din Iaşi nu se regăseşte în topul istoriilor de specialitate. În schimb Iaşul a fost un ansamblu unic, minunat, de clădiri, multe dintre ele de calitate. Deci, valoarea de oraş a Iaşului este dată de imaginea, de peisajul, de silueta spaţiului construit cuibărit între colinele lui. Ori această caracteristică fundamentală a fost permanent deturnată în cursul dezvoltării impetuoase din perioada comunistă şi post comunistă. Este o deturnare cu forme construite, cu puţine excepţii, nesemnificative arhitectural.

În concluzie ne confruntăm cu un mare deficit de creativitate, de autenticitate a proiectelor de urbanism şi arhitectură. Concursul realizat de Iulius a demonstrat potenţa, impactul benefic al arhitecturii bune discutate în forul public. El mai demonstrează că singura soluţie pentru sărăcia de idei în care trăim, pentru depersonalizarea oraşului, altădată strălucitor, este concursul.

Să ne imaginăm că fiecare instituţie publică din Iaşi, fiecare dezvoltator important, apelează la concursul bine şi corect gândit. Asta ar putea însemna evenimente culturale cu frecvenţă lunară sau chiar mai mare pentru susţinerea arhitecturii şi urbanismului autentice. Dacă s-ar întâmpla aşa s-ar produce o adevărată revoluţie benefică înţelegerii fenomenului cultural. Am avea mare nevoie de ea. Comunismul a rudimentalizat, a sărăcit arhitectura de masă, iar în perioada următoare fenomenul s-a înrăutăţit prin năvala pastişelor, kitschului, facilului nesemnificativ. În al doilea rând s-ar normaliza ierarhiile, specializările, în lumea arhitecţilor. Arhitectura este un domeniu extrem de complex, ea presupune valoare, creativitate, conexiuni culturale profunde, abordări contextuale autentice, imposibile în sistemul subversiv, clientelar, corupt, actual. În al treilea rând ar creşte exponenţial şansele de a se realiza o arhitectură de valoare integrată în spiritul Iaşului. Este o cale de a lăsa urmaşilor urme adevărate în istoria arhitecturii şi urbanismului.

În fine, nu în ultimul rând, Iaşul ar deveni un centru de creaţie vizibil pentru cea mai importantă artă din viaţa socială, arhitectura.

Este aceasta o viziune imposibilă? Da, dacă privim fenomenul investiţional din perspectiva de sclavi ai banilor. Nu, dacă reînvăţăm că între pământ şi cer există, dintotdeauna, axa monumentală a verticalităţii spirituale.

Dr.arh. Ionel Corneliu Oancea este manager al unei companii de soluţii arhitecturale; a fost arhitect-şef al Iaşului