Romania
This article was added by the user . TheWorldNews is not responsible for the content of the platform.

Povestea bihoreanului campion cu ZTE. „Un an și jumătate nu am dat cu piciorul în minge”

Clubul Zalaegerszeg TE a sărbătorit în această vară 20 de ani de la câștigarea titlului în Ungaria cu un amical de gală în compania lui AC Milan, desfășurat în 23 iulie.

Scris de Teodor Biriș - Clubul Zalaegerszeg TE a sărbătorit în această vară 20 de ani de la câștigarea titlului în Ungaria cu un amical de gală în compania lui AC Milan, desfășurat în 23 iulie.

Înainte ca actuala echipă să obțină o victorie de senzație în fața lui AC Milan cu 3-2, marea majoritate a artizanilor câștigării campionatului din 2002 au făcut turul de onoare în aplauzele celor peste 10.000 de spectatori care au umplut cochetul stadion.

Printre cei aclamați pe ZTE Arena s-a numărat și un fost fotbalist bihorean. Fundașul dreapta Liviu Bonchiș (născut în 2 ianuarie 1970) a evoluat la Zalaegerszeg TE în perioada 1999-2002 și și-a trecut în palmares titlul de campion la Ungariei.

Originar din satul Boiu, Liviu Bonchiș este destul de puțin cunoscut în județul natal, asta și pentru că a jucat mai mult în Arad și apoi în campionatul maghiar.

Povestea lui este una extrem de interesantă. Plecat la 10 ani la școală la Salonta a început să practice atletismul și timp de patru ani a concurat cu succes în probele de 1.500 m și 5.000 m. „Am participat la multe concursuri de atletism inclusiv pe Stadionul Tineretului sau pe pista din Băile Felix și multe am reușit să le câștig. Din clasa a IX-a l-am urmat pe fratele meu la Arad și am trecut la fotbal. Frații mei Ioan și Gheorghe jucau la Rapid Arad, devenită apoi Vagonul. Am făcut pasul la Strungul Chișineu Criș care în 1989 evolua în Divizia C”, rememorează Liviu.

Fără fotbal în armată

Evenimentele din decembrie 1989 au produs modificări și pe eșichierul fotbalistic românesc, iar printre echipele care s-au desființat s-a numărat și Strungul.

„Terminasem seralul și am primit și ordinul să merg în armată. Cineva îmi promisese că îmi rezolvă să o amân să îmi pot continua cariera fotbalistică. Nu s-a întâmplat așa, ba mai mult am fost trimis la Marina militară la Mangalia, unde stagiul era de 18 luni, nu 12 luni cum era în rest. De la 10 km de granița cu Ungaria am ajuns la 10 km de cea cu Bulgaria. Un an și jumătate nu am dat cu piciorul în minge și am crezut că s-a terminat cariera mea de fotbalist. Dacă mi-ar fi spus cineva atunci că în 2002 voi fi campion al Ungariei i-aș fi zis că e nebun”, povestește fostul fotbalist bihorean.

După ce a terminat stagiul militar, revenit acasă la Boiu a aflat de la un consătean că Olimpia Salonta tocmai promovase în Divizia C și și-a încercat norocul.

„Așa am ajuns să joc la Olimpia într-o echipă bună cu St. Bodea portar, Nelu Stanciu, Radu Benea, Cristi Luca sau Cosmin Bodea. După doi ani la Salonta, prin intermediul domnului Mailinger am ajuns la Budafok în Liga 2 din Ungaria”, spune Bonchiș.

Coleg cu Ușvat și Negrău

Ajuns în fotbalul maghiar, fundașul drept și-a continua ascensiunea și în 1996 a ajuns la Haladas Szombathelyi în primul eșalon, echipă la care evoluau între alții și foștii jucători ai FC Bihor Daniel Ușvat și Adrian Negrău, iar portar era Kiraly Gabor viitorul goalkepper al naționalei Ungariei.

După trei ani și 84 de meciuri jucate, Liviu Bonchiș a făcut pasul la Zalaegerszeg TE, o echipă care oferea condiții mai bune. „Au fost trei ani frumoși, apogeul fiind în 2002 când am câștigat campionatul. Aveam în echipă și internaționali maghiari precum Egressy Gabor, Robert Waltner sau Kenesei Krisztian, fiind coechipier și cu Radu Sabo de la Cluj-Napoca. Sunt mândru de ce am realizat, mai ales că provin dintr-un sat uitat de lume, am crescut într-o familie în care nu ne-a fost ușor și le sunt recunoscător părinților pentru tot ce au făcut pentru noi. N-am fost eu cel mai rapid, cel mai tehnic, dar am avut mai multă ambiție, perseverență, răbdare și am muncit din greu”, afirmă Liviu Bonchiș.

Drumul spre titlul de campioni a fost cuprins în cartea „Aranyév” (Anul de aur), scrisă de László Bóbics, care a fost lansată în luna ianuarie a acestui an.

O finală de Cupa Ungariei

După câștigarea titlului, la 32 de ani, bihoreanul a plecat la Buk în NBII, unde a avut parte de o experiență nefericită. Într-un meci Haladas – Buk a intrat prin alunecare și i-a rupt tibia unui jucător de la Szombathelyi și a fost suspendat jumătate de an.

Din ianuarie 2004 a ajuns la o altă echipă titrată a Ungariei Honved Budapesta cu care a reușit revenirea în prima ligă și a jucat o finală a Cupei Ungariei pierdută cu 1-3 în fața lui Ferencvaros TC.

S-a retras din fotbal la 38 de ani, ultima dată evoluând la SV Lackenbach, o echipă de județ din Austria. După ce și-a „agățat ghetele-n cui”, Liviu s-a angajat la o firmă de logistică din Austria, dar s-a stabilit la Szombathelyi.

Este căsătorit cu Victoria și împreună au trei copii, cel mare Oliver Luca joacă fotbal la Illes Academia din Szombathelyi, fiind tot fundaș dreapta la grupa U17, Damian (8 ani) și Zoe (5 ani).„Am avut o carieră cu suișuri și coborâșuri. Nu e ceva ieșit din comun, dar sunt mulțumit de ce am realizat în fotbal”, a conchis Liviu Bonchiș, care a jucat 162 de meciuri în prima ligă maghiară.

Campionii de acum 20 de ani, Liviu Bonchiș ultimul din dreapta pe rândul de jos FOTO: ZTE

Citiți principiile noastre de moderare aici!