Pentru cele mai importante ştiri ale zilei, transmise în timp real şi prezentate echidistant, daţi LIKE paginii noastre de Facebook!
Urmărește Mediafax pe Instagram ca să vezi imagini spectaculoase și povești din toată lumea!
Conținutul website-ului www.mediafax.ro este destinat exclusiv informării și uzului dumneavoastră personal. Este interzisă republicarea conținutului acestui site în lipsa unui acord din partea MEDIAFAX. Pentru a obține acest acord, vă rugăm să ne contactați la adresa [email protected].
Schimbarea la faţă - apostolii au căzut cu faţa la pământ când Iisus şi-a arătat adevărata înfăţişare, cea divină
Relatarea schimbării la faţă a Mântuitorului Iisus Hristos este consemnată în Evangheliile lui Matei 17:1–8, Marcu 9:2–8 şi Luca 9:28–36.
Iisus îi ia pe Petru, Iacov şi pe fratele său, Ioan, să urce pe un munte.
Odată ajunşi pe munte, Iisus s-a transfigurat înaintea lor - faţa îi strălucea ca Soarele, hainele lui au devenit albe ca lumina solară sau ca zăpada. Văzându-l în toată slava, apostolii s-au înfricoşat, acoperindu-şi ochii.
Şi atunci, la dreapta şi la stânga sa, au apărut profeţii Ilie şi Moise. Iisus, în forma sa glorioasă, a început să vorbească cu ei.
Petru îl întreabă pe Isus dacă ucenicii ar trebui să facă trei corturi pentru el şi cei doi profeţi. Acest lucru a fost interpretat ca încercarea lui Petru de a-i ţine pe profeţi acolo mai mult timp.
Dar înainte ca Petru să poată termina de vorbit, apare un nor luminos şi un glas din nor strigă: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit. Pe Acesta să-L ascultaţi”.
Ucenicii erau culcaţi la pământ şi tremurau de frică, dar Iisus se apropie şi îi atinge, spunându-le să nu se teamă. Când ucenicii ridică privirea, nu-l mai văd pe Ilie sau pe Moise, iar Iisus revenise la înfăţişarea sa umană.
Când coborau de pe munte, Iisus le spune celor trei apostoli să nu spună nimănui cele văzute până când "Fiul Omului nu va învia din morţi".
Apostolii se întreabă între ei cu privire la ce a vrut să spună că Iisus va "învia din morţi”.
Pe lângă relatările din evangheliile sinoptice; în cartea Petru 1:16–18 , apostolul Petru se descrie pe sine ca un martor ocular „al măreţiei Sale”.
Zeus, când şi-a arătat adevărata înfăţişare divină, a mistuit-o pe iubita sa, prinţesa Semele din Teba, care era însărcinată cu fiul său Dionis. Din cenuşa ei, Zeus i-a luat embrionul şi l-a cusut în coapsă. La naştere, Dionis, viitor zeu al vinului, s-a născut cu două coarne de taur pe care s-au încolăcit şerpii
Istoricul grec Diodor din Sicilia spunea prin secolul 1 î.Hr. că Dionis, zeul grec al vinului şi beţiei (cunoscut ca Bacchus la romani), este fiul lui Zeus (cunoscut ca Jupiter la romani), zeul grec al cerului şi al tunetului, şi al Persefonei, zeiţa primăverii şi a cerealelor.
Numai că într-o zi, Dionis a fost omorât de titani, iar Zeus a fost îndurerat de pierderea fiului său. Fiindcă îl iubea atât de mult, voia să-l readucă la viaţă, să-l facă să se nască pentru a doua oară.
Gaius Iulius Hyginus, care a trăit între anii 64 î.Hr. – 17 d.Hr., spune că Zeus a curtat-o pe frumoasa muritoare Semele, fiica Harmoniei şi a lui Cadmus, regele Tebei, şi i-a dat o băutură cu fragmentele inimii lui Dionis.
Semele a rămas însărcinată, iar Zeus s-a deghizat în servitoarea ei, Beroe, şi i-a spus: "Fiică dragă, roagă-l pe Zeus să vină la tine ca să ştii ce plăcut este să te culci cu un zeu".
Nonnus, un poet grec din secolul V d.Hr., descrie în detaliu în poemul Dionysiaca cum a avut loc întâmplarea.
„ Anotimpurile, acele fete încă bucuroase, ghirlande împletite pentru zeii numai ai ierbii de luncă. Căci Vinul lipsea. Fără Bacchus să inspire dansul, graţia lui era doar pe jumătate completă şi fără profit; a fermecat doar ochii companiei, când dansatorul care se învârtea se mişca în răsturnări şi cotitură cu un tumult de paşi, având doar încuviinţări pentru cuvinte, mână pentru gură, degete pentru voce.”
Zeus transmitea tuturor zeilor Olimpului că îl va trimite pe pământ pe fiul său să-i înveţe pe muritori cum să cultive struguri şi să facă vinul, să le uşureze truda, războiul şi suferinţa, într-un fel, să-i mântuiască.
Prinţesa muritoare Semele a avut atunci un vis în care Zeus a distrus un pom fructifer cu un fulger, dar fructul nu a ars deloc. A trimis o pasăre să-i aducă unul dintre fructe. Zeus a luat fructul şi l-a cusut în coapsă.
Ea a văzut apoi cum un taur măreţ a ieşit din coapsa lui Zeus şi apoi şi-a dat seama că ea însăşi fusese copacul.
Tatăl ei Cadmus, temându-se de visul profetic, a instruit-o pe Semele să facă sacrificii lui Zeus. Zeus a venit la Semele în patul ei. S-a transformat într-un şarpe şi a strigat „Euoi!”.
Imediat, patul şi camerele lui Semele au fost acoperite de viţă de vie şi flori, iar pământul a râs. Zeus a vorbit apoi cu Semele, şi deghizat ca un bărbat puternic cu barbă şi părul lung pe spate aşa cum îl înfăţişează statuile greceşti în forma sa umană, şi-a dezvăluit adevărata identitate şi i-a spus Semelei să fie fericită: „Tu vei naşte un fiu care nu va muri şi pe tine te voi face nemuritoare. Oh, femeie fericită, ai conceput un fiu care îi va face pe muritori să-şi uite necazurile şi le va aduce bucurie zeilor şi oamenilor”.
În timpul sarcinii, Semele s-a bucurat că fiul ei va fi un zeu.
Se îmbrăca în ghirlande de flori şi coroane de iederă şi alerga desculţă către pajişti şi păduri pentru a se zbuciuma ori de câte ori auzea muzica.
Dar Hera, cunoscută ca Iuno la romani, zeiţa căsniciei, a devenit invidioasă şi se temea că Zeus o va înlocui cu Semele ca regină a Olimpului. Aşa că s-a dus la Semele deghizată într-o bătrână care fusese doica lui Cadmus.Ea a făcut-o pe Semele geloasă pe atenţia pe care Zeus i-a acordat-o Herei, şi îi spunea că relaţia ei cu regele Olimpului e de scurtă durată. A provocat-o să-i ceară lui Zeus să-şi arate adevărat înfăţişare în deplina sa divinitate.
Când Zeus a coborât pe pământ, tot în forma sa umană binecunoscută, Semele i-a cerut să intre în locuinţa ei.
Apoi, ea l-a rugat pe Zeus să-şi arate adevărata faţă.
Zeus i-a spus că-i va arăta adevărata înfăţişare, dar a avertizat-o că niciun alt muritor nu l-a văzut vreodată în adevărata sa formă divină.
Şi Zeus a făcut schimbarea la faţă - era glorios, strălucitor, fulgerător!
Dar Semele a întins mâna să-l atingă şi a fost mistuită de fulgere şi foc, până a ajuns cenuşă. Zeus s-a preschimbat la loc în forma umană.
Deşi era întristat, a văzut în cenuşa Semelei un embrion strălucitor, încă plin de viaţă. Şi-a făcut o incizie în coapsă, a luat embrionul, l-a băgat acolo şi a cusut rana.
Când a venit timpul, coapsa lui Zeus s-a despicat şi a ieşit din ea un băieţel cu o pereche de coarne în formă de semilună. Anotimpurile au venit vesele să-l încoroneze cu iederă şi flori, şi şerpii s-au încolăcit în coarnele băiatului nou-născut.
Zeus l-a dat în grija zeului Hermes, zeul mesager al zeilor, pentru a inventa vinul.
