Celălalt acționar, minoritar, Fondul Proprietatea a dat în judecată Guvernul și, în cadrul procesului, a atacat articolul din lege la Curtea Constituțională, pe motiv că statul român îi încalcă dreptul de proprietate, întrucât îi diminuează artificial cota de participație la Poșta Română și că, dacă dorește să-și păstreze cota de participație, îl silește indirect să majoreze și cota sa de participație la capitalul social.
Litigiul s-a soluționat, la mijlocul lunii martie a anului curent, la Curtea Constituțională, însă motivarea deciziei prin care CCR a respins acțiunea Fondului Proprietatea a fost publicată în Monitorul Oficial al României abia săptămâna aceasta. Este, practic, o premieră a faptului că Fondul Proprietatea - instituție cu acțiuni în economia de stat, cu interese majore pe această piață, pierde în fața statului român un proces, inclusiv la CCR.
Miza acestui litigiu au constituit-o alineatele 1 și 2 ale articolului 41 din Legea nr. 2 a Bugetului de Stat pe anul 2018, prin care „cu suma de 170.000.000 de lei prevăzută în bugetul Ministerului Comunicațiilor, la capitolul «Comunicări», Titlul «Participare la capitalul social al societăților comerciale», ministerul poate majora contribuția statului la capitalul social al Companiei Naționale Poșta Română SA proporțional cu cota de participare deținută, iar ceilalți acționari pot participa la majorarea capitalului social, de asemenea, cu cota de participare deținută”. Numai că „suma de 170 de milioane de lei se virează de către Ministerul Comunicațiilor după parcurgerea procedurilor în domeniul ajutorului de stat (…) și se utilizează pentru achitarea datoriilor restante la bugetul general consolidat”.
Acționarul minoritar nu este de acord
Ei, bine, Fondul Proprietatea SA susține că aceste două alineate „dau naștere unei contradicții legislative cu dispozițiile Codului de procedură fiscală care stabilesc o cu totul altă procedură pentru situația în care capitalul social al unei societăți de stat se mărește cu valoarea obligațiilor fiscale”. Astfel, se precizează că atunci când statul dorește să intervină prin stingerea obligațiilor fiscale ale unei societăți al cărei acționar majoritar este, operațiunea nu se realizează printr-o procedură clasică de majorare a capitalului social prin aport în numerar, urmată de plata creanțelor fiscale, ci printr-o conversie în acțiuni a obligațiilor fiscale pe care statul român intenționează să le stingă.
„Nu se poate accepta existența unui paralelism reprezentat de opțiunea statului între cele două modalități. (…) Instituirea unei măsuri alternative la conversia obligațiilor fiscale în acțiuni creează imprevizibilitate în privința procedurii care se va urma, încălcându-se principiul securității juridice”, susțineau cei de la Fondul Proprietatea.
Mai mult, se arată că, dacă statul a luat decizia de a sprijini Poșta Română prin stingerea datoriilor sale bugetare, articolul din Legea Bugetului ar fi trebuit să stipuleze obligația adoptării unei HG prin care să se aprobe conversia în acțiuni a obligațiilor fiscale, „iar nu prin majorarea contribuției statului la capitalul social printr-un aport în numerar egal cu valoarea datoriilor bugetare”.
Se invocă diluarea participației Fondului Proprietatea
O altă chestiune criticată de Fondul Proprietatea este aceea că, în speță, a fost atins dreptul de proprietate privată, prin „«diluarea» participației Fondului Proprietatea SA în cadrul CN Poșta Română SA, ca urmare a nerespectării procedurii conversiei obligațiilor fiscale în acțiuni, ceea ce a facilitat majorarea contribuției statului român la capitalul social al companiei cu o sumă mult mai mare decât valoarea efectivă a obligațiilor sale fiscale”.
CCR: Capitalizarea a salvat Poșta de la insolvență sau chiar de la faliment
Judecătorii Curții Constituționale au stabilit însă că nu există niciun paralelism legislativ în această speță. În motivarea deciziei, se arată că „în ceea ce privește faptul că articolul din Legea Bugetului pe anul 2018 criticat diminuează participarea procentuală a Fondului Proprietatea SA, determinând o afectare substanțială a dreptului de proprietate al acestuia, prevederile criticate nu trebuie privite ca o privare de bunuri (…). Fondul Proprietatea avea posibilitatea să participe la majorarea capitalului social proporțional cu cota de participare deținută”.
Curtea subliniază că măsura luată de stat nu a fost una arbitrară, „întrucât vizează toți acționarii Poștei Române (Ministerul Comunicațiilor și Fondul Proprietatea) și se înscrie în limitele marjei de apreciere a statului. Capitalizarea prevăzută de dispozițiile criticate este de natură să asigure Poștei Române evitarea insolvenței sau chiar a falimentului”.
Iar cu această concluzie, în unanimitate, toți cei nouă judecători ai CCR au dispus respingerea ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate ridicată de Fondul Proprietatea.
